In imaginea alaturata puteti vedea o montura culisanta simpla si eficienta, ce poate fi
utilizata la pescuitul de finete al tuturor speciilor de pesti care se hranesc pe substrat, respectiv crap, caras,
platica, scobar, cosac,etc.. Dupa cum observati, nu este nevoie decat de un
cosulet de nadire,
o agrafa cu vartej, un opritor de cauciuc, un vartej si evident un carlig. Greutatea
cosuletului se va alege la fata locului, in functie de curentul apei, astfel ca montura sa nu poata fi deplasata de pe
pozitie dupa golirea acestuia. Agrafa cu vartej are rolul de a permite inlocuirea rapida si usoara a cosuletului de nadire,
evident daca acest lucru este impus de situatie.
In montura din imagine am utilizat o agrafa cu vartej obisnuita, insa daca va este teama ca firul s-ar putea freca
de aceasta, atunci puteti folosi o agrafa cu vartej de genul celor folosite la
montura cu pluta culisanta,
asemanatoare celor pe care le puteti vedea in a doua imagine.
Este obligatoriu sa introduceti pe fir si o biluta de cauciuc, cu diametrul de 5 - 6 mm, pentru amortizarea
socurilor din momentul lansarii, socuri care pot duce la uzura prematura a firului si in final la ruperea acestuia.
Pentru legarea firului principal de vartejul la care e atasat forfacul puteti folosi de exemplu
nodul uni (duncan) ,
nod care este simplu de legat si foarte rezistent. In ce priveste grosimea firelor folosite, aceasta vor fi alese
dupa pestele vizat, avand grija ca forfacul sa fie un pic mai subtire decat linia
principala (pentru ca in caz de agatatura sa nu pierdeti tot montajul) astfel: firul principal
0,14 - 0,22 mm, iar forfacul de 0,10 - 0,14 mm. La alcatuirea forfacului va recomandam firele din flurocarbon, in
primul rand pentru ca sunt practic invizibile in apa, iar in al doilea pentru ca au o rigiditate mai ridicata decat
firele obisnuite si se incalcesc mai greu.
Carligul trebuie ales in functie de specia vizata (tinand cont de caracteristicile substratului) si poate avea marimea
cuprinsa intre nr 6 (pt crap) pana la numarul 20 (pt oblet). Dupa cum ati vazut deja, montura cu cosulet
naditor prezentata mai sus este o montura pur culisanta, insa prin adaugarea pe firul principal a unui opritor de
cauciuc ori silicon sau/si a unui
nod opritor
o puteti transforma intr-o montura cu autointepare.
Pentru ca uneori stopperele de cauciuc sau silicon nu sunt chiar atat de fixe cum ar trebui si aluneca pe
fir, personal folosesc o combinatie cu un opritor de cauciuc cu gaura de diametru foarte mic, deasupra caruia leg si
un nod opritor.
O montura care foloseste mai putine componente decat cea prezentata anterior, avand prin natura
constructiei si un efect de autointepare, este montura cu cosulet in bucla, pe care o puteti vedea in imaginea
alaturata. Cum se realizeaza? Incepeti prin a dubla firul pentru a obtine o bucla mare (L = 40 - 60 cm), dupa care
continuati facand o serie de noduri, incepand de la capatul liniei - e foarte potrivit in acest scop
nodul in forma de 8.
Aveti grija sa lasati o bucla de cca 2 - 3 cm in punctul A (vezi imaginea), pentru a putea atasa la final vartejul
de care se va prinde forfacul. Portiunea A - B are o lungime de cca 8 - 10 cm si pe ea se vor face minim 5 noduri.
Aceasta portiune mai poate fi realizata si prin rasucirea firelor, astfel ramanand de facut doar un singur nod
(cel din punctul B).
Indiferent de metoda adoptata, scopul acestei operatii (rasucire sau inodare) este de a rigidiza firul pe
portiunea A - B, impiedicand astfel incalcirea acestuia. In continuare, pe firul ramas liber (portiunea B - C) se vor introduce un
opritor de cauciuc (d = 4 - 6 mm) si un vartej cu agrafa pentru atasarea cosuletului naditor. In lagatura cu acest
vartej cu agrafa pot spune ca eu unul il consider necesar, pentru ca previne rasucirea firului si in acelasi timp permite
schimbarea rapida a cosuletului, dar am vazut pe balta si pescari ce nu il mai folosesc (zic ei pentru simplificarea
monturii), introducand cosuletul direct pe fir. Vartejul de care se ataseaza forfacul se prinde de linie foarte simplu,
trecand bucla A prin ochetul vartejului si apoi trecand vartejul prin bucla A, intr-un mod asemanator cu
sistemul de prindere cu bucle,
si are rolul de a impiedica torsionarea si uzura prematura a forfacului.
Trebuie sa va mai spun ca unii pescari nu mai folosesc acest vartej, atasand forfacul direct la linie (in scopul unei
prezentari mai naturale), folosind acelasi sistem cu bucle, insa din cauza uzurii rapide sunt obligati sa
inlocuiasca forfacul mult mai des. In mod intentionat am lasat la sfarsit nodul care inchide bucla, respectiv cel din
punctul C. Acest nod are mai multe roluri: stabileste lungimea buclei, creaza efectul de autointepare si in acelasi
timp stabileste geometria buclei. Daca termenii de lungime a buclei (uzual intre 15 - 20 cm) si autointepare nu cred
ca au nevoie de explicatii, cel de geometrie necesita unele lamuriri. Observati ca (in imaginea de sus) bucla pe care
culiseaza cosuletul are o forma simetrica, adica lungimile celor doua fire care o alcatuiesc sunt egale.
Dar ce s-ar intampla daca, in mod intentionat, am lasa mai lung firul pe care sunt insirate opritorul de cauciuc si
cosuletul? S-ar ajunge la o montura identica cu cea din imaginea alaturata! Prin aceasta mica modificare cosuletul
naditor nu va mai lovi nodul B in momentul lansarii, iar portiunea A - B a monturii noastre se va deplasa pe lateral,
comportandu-se ca un adevarat tub antitangle si evitand astfel incalcirea forfacului. Pe deasupra nu mai e nevoie nici
de opritorul de cauciuc, de vreme ce cosuletul nu mai atinge nodul. In general diferenta de lungime intre cele doua
fire ce compun bucla B - C este de 1 pana la 5 cm. Pentru o si mai mare claritate, privind modul in care se
realizeaza montura, urmariti acest video:
montura cu cosulet in bucla.
Montura cu cosulet de nadire prezentata in paragraful anterior (cea cu bucla asimetrica), desi eficienta e totusi un pic mai greu de realizat cu toate acele noduri, asa ca cineva s-a gandit la o simplificare a monturii, pastrand insa ideea cu scoaterea firului in lateral (pentru evitarea incalcirii), astfel intrand in scena tubul antitangle (vezi video) sau pe romaneste antiancalcire. Aceast tub este realizat din plastic tare, are diametru mic, este indoit la un unghi de aproximativ 120 de grade si are bratele inegale. Dupa cum puteti vedea, in imagine sunt prezentate doua modele de tuburi antitangle, notate cu literele A si B. Singura deosebire intre ele (in afara de culoare) consta in forma capetelor: tubul A le are drepte, iar tubul B bombate. Daca va intrebati ce importanta are acest lucru, o sa va spunem ca uneori tuburile cu capete drepte se mai infig in biluta de cauciuc si lovesc direct nodul de pe vartej, slabind rezistenta acestuia, pe cand cele cu capete bombate sunt mult mai sigure din acest punct de vedere. Mai specificam aici ca tubul antitangle se monteaza intotdeauna cu partea mai lunga spre carlig si nu invers. In ce priveste realizarea practica a acestei monturi nu are rost sa intram in prea multe detalii pentru ca, dupa cum puteti vedea, e foarte simplu de realizat. Optional, daca doriti sa transformati montura prezentata intr- o montura cu autointepare, e suficient sa puneti pe fir, deasupra de tubul antitangle, un opritor de silicon si un nod opritor. La final trebuie sa va mai spunem ca desi este o montura foarte utilizata si cu randament bun, exista destui pescari care o ocolesc, preferand monturile fara tub antiancalcire, pe motiv ca prezenta tubului poate speria pestii.
Alte articole legate de acest subiect:
Articole video legate de acest subiect :
TOP PAGINI