O tehnica mai rar utilizata dar eficienta, folosita pe Dunare la
pescuitul salaului cu pestisor
este metoda numita *pescuit la pipait*. Pipaitul este in principiu o combinatie
intre pescuitul cu pestisor si pescuitul la twister, montura in sine aducand destul de mult cu montura
carolina prezentata in imaginea de sus. Desi aceasta metoda poate fi folosita tot timpul anului, avand uneori
rezultate mai bune decat orice alta tehnica folosita la salau, are totusi si neajunsuri respectiv faptul ca
trebuie sa aveti in permanenta o provizie de pestisori la dvs si pe deasupra e nevoie de putin antrenament pentru
a simti cum trebuie montura (imaginea de jos).
Prinderea pestisorului se face in felul urmator: se trece firul prin gura pestelui si se scoate prin
una dintre branhii, cu ajutorul unei crosete, apoi carligul se prinde usor sub aripioara dorsala.
Daca aveti un
pestisor viu si doriti sa-l faceti sa evolueze in apropierea fundului, atunci puteti pune pe forfac una sau doua
alice mici, la circa 10 cm distanta de acesta. Daca aveti un pestisor mort si doriti sa-l ridicati un pic de pe
fundul apei in scopul de a fi mai apetisant pentru salau, atunci puteti pune pe forfac (chiar langa gura pestelui)
o bucata de spuma flotanta, decupata cu o preducea din talpa unui papuc. Manevrarea monturii se face intr-un stil asemanator
pescuitului la twister, respectiv lansari la distante mici fata de mal si recuperari lente urmate de scurte opriri si
eventual mici pulsatii date din lanseta.
Pentru a practica cu succes aceasta metoda de pescuit aveti nevoie de o lanseta cu lungimea de 2,7 - 3 m , cu actiune medie si greutatea de lansare (casting weight) intre 30 - 60 gr, in functie de plumbul folosit. Forfacul poate fi confectonat atat din nailon de maxim 0,25 mm grosime cat si din fir textil de 0,10 - 0,12 mm. Mulineta trebue sa fie de marime medie cu raportul de recuperare 4 / 4,5 :1. Pentru pescuitul la pipait se pot folosi atat carlige simple numerele 1 sau 1/0 ,cat si ancore de dimensiuni mici (nr 4 sau 6). Plumbul trebuie sa fie de forma cilindrica sau alungita, pentru a evita agataturile, iar gramajul acestuia se alege in functie de curentul apei.
Mai dificil de realizat, dar foarte eficienta atat la pescuitul salaului cat si al stucii, montura creata de
Albert Drachkovitch in anul 1967, pe care o puteti vedea in imaginea alaturata si care aduce cumva cu metoda
autohtona de *pescuit la pipait*, a plecat de la ideea ca cea mai buna momeala pentru rapitor ramane pestisorul
natural, fie el si mort. Datorita felului in care e realizata, montura Drachkovitch asigura intotdeauna prezentarea
momelii pe substrat dar si inteparea majoritatii salailor ce indraznesc s-o atace, avand in schimb dezavantajul ca
e predispusa la agatare. Pentru realizarea ei aveti nevoie de un pestisor mort, de obicei oblete, babusca sau orice
albitura, o bucata de sarma de cupru, o bucata de sarma de otel, 2 ancore, o alica mare de plumb crestata, un
clestisor cu varf rotund si un cleste taietor. Etapele confectionarii acestei monturi pot fi vazute in
imaginea de jos . Cum se maniaza pestisorul
? Lansati ,fara a smuci ,nu prea departe ,apoi lasati-l sa
cada pe fundul apei. Ridicati usor din varful lansetei apoi lasati sa cada din nou. Recuperati usor dar mai faceti
si opriri. Ca o regula generala incercati sa imitati un pestisor ranit, care nu prea se poate deplasa. Atacul poate fi
puternic sau doar sa dea senzatia de agatatura. Mentineti in permanenta contactul cu pestisorul pentru a nu avea
rateuri.
Alte articole legate de acest subiect:
Articole video legate de acest subiect :
CELE MAI VIZITATE PAGINI