In articolul de mai jos vom prezenta in detaliu modul de realizare al unora dintre cele mai utilizate forface de crap, impreuna cu diverse adaptari sau imbunatatiri ce fi pot aduse acestora. Dupa cum puteti vedea in imaginea alaturata, montura cu fir de par (hair rig) in varianta ei cea mai simpla poate fi facuta atat cu fir textil cat si cu nailon (pozitiile 1 si 2 din imagine), insa exista situatii, dupa cum veti vedea mai jos, in care e recomandata folosirea doar a unui singur tip de fir sau chiar combinatii intre acestea. Realizarea corecta a monturii cu fir de par poz 1 si 2) presupune in primul rand sa folosim nodul fara nod si in al doilea rand sa matisam un numar suficient de spire, pentru a ajunge cu ele cam in dreptul varfului carligului. Desi varianta aceasta are o eficienta buna, poate fi totusi imbunatatita prin folosirea unui tubulet scurt de cauciuc or silicon introdus pe fir si pe carlig, ce permite reglarea pozitiei firului de par prin deplasarea de-a lungul tijei. Evident ca daca preferati varianta cu tubulet (poz 3), numarul de spire matisat se reduce corespunzator (maxim 8), in functie de grosimea firului folosit. Variantele prezentate mai sus pot fi folosite pe orice fel de carlig pentru crap, fie ca sunt cu deschidere larga (wide gape) fie ca sunt cu tija lunga (long shank).
Dupa ce pescarii au studiat cu atentie modul in care crapii inhaleaza si expulzeaza momeala (la forfacele cu fir de par simple prezentata mai sus) s-a ajuns la concluzia ca fixarea momelii intr-un punct fix ofera pestelui o oarecare sansa sa scape de aceasta, fara a se produce si agatarea carligului. Pentru a imbunatati procentajul de agatare al carligului, cineva s-a gandit sa creeze un nou forfac cu fir de par, in care momeala sa aiba o anumita pozitie la inhalare si o alta la expulzare. Lucrul acesta a fost posibil prin introducerea pe tija carligului or pe nailonul cu care era legat nodul, a unui mic inel metalic cu diametrul de cativa milimetri ce putea culisa liber intre doua puncte. Acest inel e numit anou si poate avea diferite forme respectiv cerc, oval, dreptunghi,etc.. In imagine se poate observa ca efectul antieject e obtinut prin trei modalitati: prin legarea directa a anoului de firul de par (litera A si B - montura blow-back)), apoi prin fixarea acestuia intre doua stoppere de cauciuc (lit C - montura 360 grade), sau prin fixarea directa pe nailon (lit D - montura tip D). Daca facem o comparatie intre forfacele simple prezentate la primul paragraf si cele antieject, acestea din urma asigura un procent mai ridicat de agatare a-l pestilor cu circa 30%.
O alta gaselnita, inventata pentru a eficientiza si mai mult felul in care carligul agata si retine pestele, este line-alignerul. Dupa cum spune si titlul paragrafului, are rolul de a alinia firul care vine la carlig, modificand in acelasi timp geometria acestuia, in scopul de a favoriza inteparea. Precizam aici ca se utilizeaza de obicei doar la forfacele legate cu fir textil nu si la cele legate cu nailon, iar daca la inceput era realizat folosindu-se o bucata scurta de shrink tube (tub termocontractibil), la ora actuala exista o multime de adaptoare de silicon foarte usor de utilizat, care fac exact acelasi lucru. Oricum marele avantaj al tubului termocontractibil este ca permite experimentarea cu diferite lungimi si forme ale alignerului, desi in mod obisnuit lungimea lui se alege astfel incat sa ajunga cam in dreptul varfului carligului - vezi imaginea. Cum se foloseste? Pai dupa ce ati ales lungimea potrivita ,firul trebuie scos prin peretele tubului cu ajutorul unei iglite, la circa 3 - 4 mm distanta de capatul acestuia. In continuare tubul se introduce peste nod si pe tija avand grija ca firul sa fie orientat inspre varful carligului si nu in alta directie, dupa care tubul trebuie incalzit pentru a se strange pe nod si pentru a-i putea da curbura dorita. Recomandam ca incalzirea sa fie facuta la abur, desi exista si alternativa scufundarii in apa calda or incalzirea cu bricheta, insa ultimele doua metode pot afecta firul.
Daca in randurile de mai sus ne-am ocupat in special de carlig si de modalitatile in care poate intepa mai eficient ori de felul in care putem impiedica expulzarea acestuia odata cu momeala, aici vom continua prin prezentarea catorva detalii legate de restul forfacului. Orice forfac de crap este atasat de linia principala, folosind anumite noduri pescaresti, prin intermediul unui vartej dimensionat corespunzator. Lungimea forfacelor se invarte in mod obisnuit in jurul a 20 - 25 cm insa uneori e nevoie de lungimi mult mai mari. Daca utilizati nailon acest lucru nu ar fi o problema, insa in cazul ca preferati firul textil acesta se poate incalci in timpul lansarii, facand montura ineficienta. Cum putem totusi sa lungim forfacul pastrand flexibilitatea firului textil? O prima modalitate consta in folosirea firelor cu camasa. Aceste fire au o constructie mai speciala in sensul ca pe interior exista un fir textil obisnuit iar pe exterior este adaugat un strat subtire de plastic care-i confera o anumita rigiditate asemanatoare cu a nailonului. Cum se foloseste? Se indeparteaza camasa de plastic pe o portiune de 5 - 7 cm, portiune cu care apoi este legat carligul. A doua modalitate, care permite realizarea unor forface lungi dar flexibile la capat, consta in utilizarea asa-zisului forfac combinat sau combi - adica portiunea dinspre vartej este realizata din nailon iar cea dinspre carlig din fir textil. Legarea celor doua parti se face in mod obisnuit folosind nodul Albright asa cum se poate vedea in imaginea alaturata. La final, intre nodul de legatura si ochetul carligului, trebuie sa ramana circa 3 - 5 cm de fir textil. Din cauza ca forfacul din nailon are o anumita rigiditate, legatura la vartej e bine sa fie facuta cu ajutorul unei bucle largi ce nu se strange, in scopul de a-i creste mobilitatea si poate fi realizata folosind de exemplu nodul care nu aluneca.
Alte articole legate de acest subiect:
Articole video legate de acest subiect :
TOP PAGINI