ECHILIBRAREA SI LESTAREA PLUTELOR

Desi poate unii pescari vor zice ca *nu e mare smecherie* sa faci echilibrarea plutei , sunt convins ca dupa ce vor citi randurile de mai jos isi vor schimba parerea, cel putin intr-o anumita masura. Fara sa exageram cu nimic putem spune ca lestarea plutelor poate fi o problema destul de spinoasa chiar si pentru pescarii cu experienta, mai ales atunci cand conditiile sunt dificile, dupa cum veti vedea in continuare. Din cauza ca la pescuitul cu pluta al pestilor rapitori nu este nevoie de o echilibrare foarte precisa, datorita modului specific in care se hranesc acestia, informatiile de mai jos au aplicabilitate in special la pescuitul pestilor pasnici.

echilibrarea e acelasi lucru cu lestarea?

Trebuie sa stiti ca desi cele doua notiuni sunt strans legate, nu inseamana deloc acelasi lucru, respectiv echilibrul unui obiect inseamna ca fortele care actioneaza asupra lui au rezultanta egala cu 0, sau altfel spus se anuleaza reciproc, pe cand prin lestare intelegem atasarea unei/unor greutati suplimentare la/pe un obiect. Deci atunci cand spunem ca echilibram pluta spunem de fapt ca aducem pluta intr-un punct de echilibru, ales de noi, prin adaugarea unui lest (plumb). Asa cum se vede in imaginea de sus, echilibrul plutei este obtinut prin egalitatea fortelor ce actioneaza asupra ei, respectiv portanta si greutatea. Portanta este egala cu forta lui Arhimede - orice obiect scufundat intr-un fluid este impins de jos in sus cu o forta egala cu greutatea volumului de fluid inlocuit. Greutatea este compusa din greutatea plutei plus greutatea lestului. Am specificat aceste lucruri desi cu totii avem o imagine intuitiva asupra acestei probleme. Ce se intampla daca in situatia din imagine punem un lest ceva mai usor? Vom obtine un nou punct de echilibru in care pluta noastra va iesi ceva mai mult din apa, deci o montura sublestata si mai putin sensibila. Dar daca ingreunam un pic lestul? Atunci se va scufunda o parte din antena si vom obtine o montura supralestata ,dar mai sensibila. Din cele scrise mai sus tragem concluzia ca in general echilibrarea corecta a plutei se face la rasul antenei, insa in unele situatii pluta poate fi supralestata pentru o sensibilitate marita - doar in situatia ca pestele trage foarte anemic si avem conditii meteo perfecte (adica apa fara curent si viteza vantului 0 m/s) .

echilibrarea (lestarea) in conditii de vant

Cum va spuneam mai sus, una dintre conditii pentru mentinerea echilibrarii perfecte, este ca viteza vantului sa fie 0 m/s. Daca va intrebati cum asa, trebuie sa stiti ca pe langa efectul enervant al valurelelor de pe suprafata apei, vantul mai are si un alt efect nedorit (mai greu sesizabil), anume crearea unui curent de fund in directia opusa celei din care sufla. Acest efect se manifesta atat pe balti cat si pe ape curgatoare si este deranjant prin faptul ca strica echilibrul perfect pe care l-am realizat, scotand carligul cu momeala din zona nadita si scazand, in acelasi timp, sensibilitatea monturii (vezi imaginea). Aici trebuie sa facem niste precizari - daca folositi metoda bologneza lasand pluta sa curga, atunci vantul nu va afecteaza cu nimic, dar daca pescuiti la punct fix prin retinerea plutei, atunci sigur veti fi afectati. Remedierea problemei e simpla si consta in ingreunarea liniei prin adaugarea unei alice mici care sa contracareze efectul curentului de fund creat de vant.

echilibrarea (lestarea) pe apa curgatoare

Pescuitul la retinut pe apa curgatoare poate pune mari probleme la echilibrarea si lestarea plutelor, datorita curentilor mult mai puternici si mai complecsi decat cei creati de vant, asa ca pentru a putea lua contramasuri eficiente, e nevoie in primul rand sa ne facem o imagine mentala asupra celor ce se intampla in apa si a modului in care e afectata linia. Sa incepem cu apa - desi intuitiv o percepem ca pe o masa compacta care curge cu aceiasi viteza si la suprafata si pe fund, trebuie sa stiti ca nu este deloc asa din cauza frecarii mai mari sau mai mici cu substratul, sau intr-o exprimare mult mai clara - apa curge cu viteza mai mare la suprafata si cu viteza mai mica pe fund. Ce se intampla cu partea scufundata a liniei? - nailonul, cat ar fi el de subtire, are totusi o anumita suprafata (imaginati-va ca este ca o vela) in care impinge curentul apei, reusind astfel sa scoata pluta din pozitia echilibrata static si fortand in acelasi timp linia sa stea intr-o pozitie oarecum oblica, asa cum vedeti in imaginea alaturata - situatia A. Burta creata de curentul apei introduce o intarziere nedorita la aplicarea intepaturii producand astfel multe rateuri si in acelasi timp scoate carligul cu momeala din zona nadita. Ce putem face pentru a elimina aceste efecte nedorite? In primul rand trebuie sa supralestam linia, urmarind sa aducem pluta la punctul de echilibru static (adica la rasul antenei) si in al doilea rand trebuie sa eliminam cumva burta firului (situatia B) pentru o eficienta mai mare a inteparii. Daca partea cu supralestarea e mai usor de facut, linia putand fi ingreunata suplimentar chiar si cu 50 - 60 % (evident in functie de curentul apei), partea cu eliminarea burtii firului e un pic mai complicata si se obtine prin insirarea alicelor pe fir, folosind un sistem de lestare dupa cum veti vedea in continuare.

Sisteme de lestare al plutelor

Desi lestarea cu alice insirate pe fir e dezavantajoasa, pentru ca e ceva mai greu de realizat si e predispusa la incalcire ,are totusi si mari avantaje, respectiv mentinerea liniei intr-o pozitie acceptabila (ne scapa de *burta* firului) si prezentarea momelii intr-un mod natural. Exista doua sisteme de lestare folosite frecvent la echilibrarea plutelor: sistemul liniar (partea din stanga imaginii) in care alicele sunt dispuse pe fir la distante egale una de alta, chiar daca acestea nu sunt egale ca gramaj , si sistemul logaritmic (partea din dreapta imaginii), care la randul sau are doua variante: cea in care distantele dintre alice cresc pe masura ce ne indepartam de suprafata apei si cea in care distantele dintre alice scad pe masura ce ne indepartam de suprafata. In cazul ca va intrebati cum trebuie insirate alicele, in functie de gramaj, aflati ca exista o regula simpla, care se aplica la toate sistemele de lestare - intotdeauna alica cea mai grea se va plasa acolo unde curentul este cel mai puternic - asta insemnand de obicei partea de sus a liniei (vorbim de partea scufundata), restul alicelor fiind apoi plasate in ordine descrescatoare. In ce priveste distanta dintre alice, trebuie sa va spun ca indiferent de sistemul de lestare pe care-l veti utiliza, nu e nevoie sa faceti calcule complicate sau sa masurati cu ruleta distantele dintre acestea, find suficient sa mutati alicele mai sus sau mai jos pana antena plutei va sta verticala sau foarte aproape de verticala. Un alt lucru de care trebuie sa tineti cont la realizarea oricarei scheme de lestare, este sa utilizati doar alice confectionate din plumb moale, evitand astfel ciupirea firului atat la fixarea cat si la deplasarea lor pe fir.

Articole video legate de acest subiect :

  1. ------
solunar
cotele apelor Dunarii
Tabele anuale cu speciile de pesti si sansele la pescuit
fazele Lunii